Secretara fara primar.
media: 3.50 din 4 voturi
postat de vanvancik in 2007-03-11 17:32
| media: 3.50 din 4 voturi |
Status: In the country.
Ora: undeva dupa coltu’ amiezii.
Misiune: Semnarea unor hirtii cu niste europeni.
Destinatie: centrul Primariei din sat.
Fundul gradinii m-a surprins dis de dimineata cind a permis unui hot sa intre care ameninta ca se spinzura daca-l mai bate Romica, colonelul Inspectoratului mondial de politie din sat.
Organele au venit imediat, de fapt dupa juma de ora vorbita pe banii mei, pina cind s-au lamurit ce se intimpla la mine in fundul gradinii. Asta nu fara injuraturi din partea ambelor parti de a intrat SRI-ul la mine pe aparat si mi-a taiat convorbirea (monitarizaison, spun ei) plus o amenda mare cit nucul din fundul gradinii de care vroia sa se spinzure hotul.
Am lasat balta totul si am pornit spre centrul primariei ca ma asteptau europenii. Saracii, stau de ieri urcati in subsol de frica sa nu le fure cineva cele 4000 de milioane de europrostine pe care trebuiau sa le investeasca in extinderea satului macar pina la statutul de comuna. Noroc de Tanti Lenuta (secretara fara primar) care i-a gasit cind ducea tricourile fotbalistilor de la echipa locala la spalat si era sa faca infract de a trebuit sa o duca salvarea la Spitalul de dureri de Inima din centrul satului, putin mai sus oleaca de cele doua crisme de la subsolul unei case de toleranta in care isi gasesc locul sute de invatacei care n-au ce face acasa.
Saraca tanti Lenuta a nimerit prost, caci atunci era o inspectie babana in Durerile de Inima. Cadre oficiale de pe alta planeta (pe care urmeaza sa o cucerim, pazea!), dar si cu tintarei mai mici tot de pe linga casa de toleranta, putin mai in dreapta daca te uiti cu fata, vizitau aorta principala a spitalului si dadeau mina cu cei care au intrat inaintea lui tanti Lenuta si se tineau fortat de inima. Au vrut s-o duca pe planeta de unde o venit oficialul, dar secretara fara primar a renuntat, tot fortat, pentru ca elicopterul salvarii este asteptat in sat de vre-o doi ani de zile.
In fine, am reusit cu greu sa ies din metroul inghesuit pina la refuz si plin de putoare nonsalanta, (tu-i ceapa brinzii vacii!) si ma indreptam cu pasi repezi sa cobor europenii din subsol, ca tanti Lenuta era la spital doar, cind m-a lovit un urlet de la Palatul cu popi, era sarbatoarea celor 40 de pahare arhaice si probabil Bachus sfintea toata suflarea credincioasa din sat. Urla prostimea mi-am zis si am mers mai departe cu pasi hotariti spre subsolul Primariei.
Acolo europenii se mai trezisera cu o sticla de “Contari” si au uitat complet de cele 4000 de milioane, asa ca le-am luat constiincios, si le-am dus la semnat. Pina s-au lamurit capatinele administrative cum trebuie facut imprumutul pe 25 de ani cu dobinda de 200 la suta, popii deja cintau prohodul primaverii. M-am bucurat de golul din suflet si am plecat spre crisma din cartierul de nord al orasului, undeva intr-o intersectie plina de flori rosii asezate strategic pe un pod inalt. E bine mi-am zis. Nu aveam de unde sa stiu ca peste citeva zile avea sa urle cineva la mine ca-l doare in cot de sat…To be continued…OFFLINE to everyone.
P.S.: Europenii nici acum nu au gasit autostrada de centura a satului, asa ca ii tinem inca prizonieri.
Ora: undeva dupa coltu’ amiezii.
Misiune: Semnarea unor hirtii cu niste europeni.
Destinatie: centrul Primariei din sat.
Fundul gradinii m-a surprins dis de dimineata cind a permis unui hot sa intre care ameninta ca se spinzura daca-l mai bate Romica, colonelul Inspectoratului mondial de politie din sat.
Organele au venit imediat, de fapt dupa juma de ora vorbita pe banii mei, pina cind s-au lamurit ce se intimpla la mine in fundul gradinii. Asta nu fara injuraturi din partea ambelor parti de a intrat SRI-ul la mine pe aparat si mi-a taiat convorbirea (monitarizaison, spun ei) plus o amenda mare cit nucul din fundul gradinii de care vroia sa se spinzure hotul.
Am lasat balta totul si am pornit spre centrul primariei ca ma asteptau europenii. Saracii, stau de ieri urcati in subsol de frica sa nu le fure cineva cele 4000 de milioane de europrostine pe care trebuiau sa le investeasca in extinderea satului macar pina la statutul de comuna. Noroc de Tanti Lenuta (secretara fara primar) care i-a gasit cind ducea tricourile fotbalistilor de la echipa locala la spalat si era sa faca infract de a trebuit sa o duca salvarea la Spitalul de dureri de Inima din centrul satului, putin mai sus oleaca de cele doua crisme de la subsolul unei case de toleranta in care isi gasesc locul sute de invatacei care n-au ce face acasa.
Saraca tanti Lenuta a nimerit prost, caci atunci era o inspectie babana in Durerile de Inima. Cadre oficiale de pe alta planeta (pe care urmeaza sa o cucerim, pazea!), dar si cu tintarei mai mici tot de pe linga casa de toleranta, putin mai in dreapta daca te uiti cu fata, vizitau aorta principala a spitalului si dadeau mina cu cei care au intrat inaintea lui tanti Lenuta si se tineau fortat de inima. Au vrut s-o duca pe planeta de unde o venit oficialul, dar secretara fara primar a renuntat, tot fortat, pentru ca elicopterul salvarii este asteptat in sat de vre-o doi ani de zile.
In fine, am reusit cu greu sa ies din metroul inghesuit pina la refuz si plin de putoare nonsalanta, (tu-i ceapa brinzii vacii!) si ma indreptam cu pasi repezi sa cobor europenii din subsol, ca tanti Lenuta era la spital doar, cind m-a lovit un urlet de la Palatul cu popi, era sarbatoarea celor 40 de pahare arhaice si probabil Bachus sfintea toata suflarea credincioasa din sat. Urla prostimea mi-am zis si am mers mai departe cu pasi hotariti spre subsolul Primariei.
Acolo europenii se mai trezisera cu o sticla de “Contari” si au uitat complet de cele 4000 de milioane, asa ca le-am luat constiincios, si le-am dus la semnat. Pina s-au lamurit capatinele administrative cum trebuie facut imprumutul pe 25 de ani cu dobinda de 200 la suta, popii deja cintau prohodul primaverii. M-am bucurat de golul din suflet si am plecat spre crisma din cartierul de nord al orasului, undeva intr-o intersectie plina de flori rosii asezate strategic pe un pod inalt. E bine mi-am zis. Nu aveam de unde sa stiu ca peste citeva zile avea sa urle cineva la mine ca-l doare in cot de sat…To be continued…OFFLINE to everyone.
P.S.: Europenii nici acum nu au gasit autostrada de centura a satului, asa ca ii tinem inca prizonieri.
Deocamdata ratacit in satul cu prosti.
Vanvancik.
